1.09. 2024

Iată că de-atata vreme
La ușa inimii... tot bat
Și zăbovesc căci... sufletul tău geme
Într-un abis așa de-ntunecat

Aș vrea măcar să ai o dată
Curajul, Mie să-Mi deschizi
Să te pătrund cu dragostea-Mi curată
Dar tu... mai tare te închizi

Pui lanțuri, lanțuri și zăvoare multe
Și stai cu sufletul încarcerat
Când încă glasul Meu cel dulce
Te roagă să te lași înduplecat

La ușa ta, Isus, și astăzi bate
Dacă auzi, nu te-mpietri
Renunță la iluzii captivante
Căci împietrit, tu mult vei suferi

Renunță azi, ș-acceptă ca zăvorul
Inimii tale să-l deschizi
Ca să-L primești în ea pe Călătorul
Ce inima ți-o poate încălzi

Prea mult a fost în ea răceală
Prea mult păcatul a domnit
Căci fără El, viața-i ireală
Și sufletul ți-e lâncezit

Deschide-I azi și lasă-L să domnească
Predă-I întreagă ființa ta
El va intra, va sta cu tin la masă
Și împreună veți cina

Amin